Pornim de la idea ca avocatul nu e doar acel profesional a carui functie este apararea drepturilor si intereselor persoanelor, companiilor si a organizatiilor sociale in fata Administratiei de justitie, ci e in acelasi timp un om de afaceri, o persoana fizica sau juridica care ofera un serviciu de consultanta juridica. Din pacate pentru demnitatea functiei de aparare, a doua fata a exercitiului profesiei de avocat castiga multa importanta in ultimul timp, in mare parte datorita crizei financiare, necesitatilor de a capta clienti si de a mentine o determinata pozitie pe piata consultantiilor juridice. Astfel, in actualitate, ne intalnim cu cazuri frecvente, in care avocatii ofera servicii de consultanta la preturi foarte mici sau total gratuite. Preturi care sunt in mod clar foarte atractive pentru clienti, dar care trebuie sa ne faca sa ne gandim si sa reflectam asupra calitatii acestor servicii, mai ales cand pretul platit cu greu acopera cheltuielile suportate.

Aceasta este realitatea, o realitate in care avocatii decid sa foloseasca pretul ca mijloc pentru a atrage clienti si pentru a elimina concurenta. Reprezinta aceasta practica o concurenta neloiala intre avocati?
Este cunoscut faptul ca in economia de piata concurenta este legala si stabilirea preturilor este libera, fiind interzise doar actiunile de concurenta neloiala. Pana relativ recent, Baroul putea determina limite minime si maxime in stabilirea preturilor. Totusi, ca urmare a „Legii ómnibus” care reformeaza Legea 2/1974, din 13 februarie, referitoare la Colegiile Profesionale, se subliniaza importanta libertatii in fixarea onorariilor, cu singurele limite stabilite de Legea de Aparare a Concurentei si de Legea referitorare la Concurenta Neloiala. Prin urmare, a priori, avocatii sunt liberi sa stabileasca preturile care le convin cel mai mult, dar trebuie sa evite situatii de concurenta neloiala. In acest sens, articolul 17 al Legii 3/1991, din 10 ianuarie, referitoare la Concurenta Neloiala, stabileste ca se considera neloiale pentru concurenta, vanzarile realizate sub cost, cu conditia sa se indeplineasca oricare din urmatoarele cazuri:

– Cand este de natura sa induca in eroare consumatorii, despre nivelul preturilor a altor produse sau servicii ale aceleiasi unitati comerciale.
– Cand are ca efect discreditarea imaginii unui produs sau a unei unitati comerciale straine.
– Cand face parte dintr-o strategie care vizeaza eliminarea unui concurent sau a unui grup de concurenti.
Actiunile la care ne referim in acest articol se potrivesc cu a treia categorie, deoarece prin stabilirea unui pret foarte mic sau gratuit, nu numai ca se atrag mai multi clienti, ci ii prejudiciaza pe ceilalti avocati care participa in piata consultatiilor juridice, rezultand preturi ale acestora din urma putin competitive si prestand in consecinta serviciile in situatie de inegalitate.
Desi se stabileste posibilitatea de a realiza o plangere impotriva acelor avocati care ofera serviciile lor intr-o forma neloiala, este foarte complicat ca in Comisia Nationala a Concurentei sa se adopte o rezolutie de sanctionare. Acest lucru este datorat faptului ca trebuie demostrat nu doar ca oferta serviciilor sub cost are ca scop eliminarea concurentilor de pe piata, ci ca aceste preturi chiar sunt sub costul serviciilor (aspect foarte greu de demostrat).

In consecinta, este foarte dificila lupta contra acestor practici, care sunt tot mai frecvente. Practici care nu doar ii prejudiciaza pe ceilalti avocati, ci, in lupta pentru a atrage clienti, ii fac pe avocati sa uite de necesitatea de a respecta demnitatea profesiei si de a respecta principiul de integritate sau loialitate in ceea ce-i priveste pe clienti, colegi de profesie si functia de aparare (principii stabilite de Statutul Avocatilor).
Din acest motiv, nu ramane alta solutie decat sa avem incredere in capacitatea clientilor de a diferentia si de a aprecia calitatea serviciilor la un pret corect si adecvat.