IMG_1223

Ma numesc Florentina Marin si sunt o votatoare. Nu va speriati, traiesc in Spania de 7 ani, dar nu am uitat limba romana, “votatoare” este un cuvant inventat de mine, pentru a sublinia ca sunt o persoana pentru care votul este deosebit de important. 

Pe de o parte, reprezinta dreptul constitutional prin care noi, cetatenii, putem sa alegem mai bine sau mai putin bine cine sa ne conduca, cine sa ne reprezinte peste hotare, mereu cu speranta ca vom ajunge sa avem o tara prospera, curata, dezvoltata din toate punctele de vedere astfel incat sa ajungem sa stam la “masa marilor puteri”. Iar pe de alta parte, vine si cu o doza semnificativa de incarcatura emotionala, pentru ca dintotdeauna parintii au facut ca ziua votului sa fie o sarbatoare, o traditie, pe aceeasi linie cu Pastele si Craciunul, o zi in care speranta se simte, se respira.

Duminica, cu aceleasi ganduri bune, am mers impreuna cu un grup de prieteni sa votam la Consulatul Romaniei din Barcelona.

Am ajuns la ora 14 si ne-am asezat linistiti la coada, o coada ce se intindea pe aproape un kilometru. Trebuie sa recunosc ca eram incantata pentru ca initial am privit aceasta asteptare ca pe o oportunitate de a intalni si socializa cu alti romani, veniti in ziua lor libera, chiar si de la sute de kilometri, pentru a-si alege Presedintele. Dupa alte 2 ore de stat la un sir ce nu parea sa se miste, in frig, asteptarea si-a pierdut din farmec, trecatorii ne priveau cu suspiciune, iar comentariile lor la adresa modului de organizare a Statului Roman erau stanjenitoare. Nu am cedat oboselii, frigului, eram decisa sa votez cu orice pret. Si am facut-o, in ciuda umilintelor.

O sa inchei multumind romanilor care au impanzit Europa de cozi tricolore, prietenilor care munceau duminica si totusi au venit si au stat ore intregi pentru a vota, cu speranta ca a fost ultima oara cand a trebuit sa suportam experienta frustranta a interzicerii exprimarii si valorificarii unui drept fundamental intr-o democratie, dreptul de a vota. Si pentru ca optimismul meu este incurabil, privind global ceea ce s-a intamplat in diaspora romaneasca de pe intreg mapamondul, mobilizarea extraordinara care a avut loc, cat si ceea ce aceasta a declansat in Romania, pot spune ca simt ca sunt mai mandra ca niciodata ca sunt romanca si mai aproape ca niciodata de romanii mei si aspiratiile pe care le impartasim cu totii.
Sa fie intr-un ceas bun !