Prima hotarare judecatoreasca care declara concedierea unui muncitor aflat in incapacitate temporara de munca ca fiind NULA

Multa lume cunoaste hotararea Judecatoriei nº 33 din Barcelona (Tribunalul pentru Litigii de Munca nr. 33 din Barcelona), prin care se declara nula concedierea unui lucrator aflat in situatie de incapacitate temporara de munca. Datorita faptului ca multi clienti ai cabinetului nostru de avocati din Barcelona ne intreaba despre aceasta hotarare, dorim sa expunem aspectele cele mai interesante si consecintele pe care le poate avea in practica litigiilor din dreptul muncii.Decizia Tribunalului pentru Litigii de Munca nr. 33 din Barcelona, din data de 23 decembrie 2016 recunoaste nulitatea concedierii unui muncitor care se afla in situatie de incapacitate temporara de munca si aceasta decizie se bazeaza pe hotararea Curtii de Justitie UE din 1 decembrie 2016, cauza C-395/15 Daouidi, prin care se raspunde la cererea de decizie preliminara formulata de Tribunalul mentionat.
Domnul Daouidi, care lucra in calitate de ajutor de bucatar intr-un restaurant din Barcelona, a alunecat pe podeaua bucatariei restaurantului in care lucra, suferind o luxatie a cotului stang. In consecinta, domnul Daouidi a initiat procedura de recunoastere a incapacitatii temporare de munca, comunicand firmei ca nu se va putea intoarce la munca in viitorul apropiat.
Dupa aproximativ 2 luni, aflandu-se inca in concediu medical pentru incapacitate temporara de munca, firma hotaraste sa il concedieze disciplinar spunand ca: „nu v-ati ridicat la nivelul asteptarilor intreprinderii si nu ati atins performantele pe care intreprinderea le considera adecvate pentru indeplinirea sarcinilor aferente postului dumneavoastra”. Acest lucru a facut ca domnul Daouidi sa prezinte cerere de chemare in judecata avand ca obiect nulitatea deciziei societatii din Barcelona, aceea de concediere pe nedrept, motivand incalcarea dreptului la integritate fizica (articolul 15 din Constitutia Spaniola). Judecatoria Numarul 33 din Barcelona (Tribunalul pentru Litigii de Munca nr. 33 din Barcelona) a admis aceasta actiune si la randul sau a hotarat sa prezinte o cerere de decizie preliminara la Curtea de Justitie UE.

Curtea de Justitie UE include situatia de incapacitate temporara de munca a domnului Daouidi in notiunea de „handicap” din Directiva 2000/78 si din Decizia 2010/48, prin care s-a aprobat Conventia ONU. Acest lucru inseamna ca „daca un accident determina o leziune, care poate consta in afectiuni fizice, mentale sau psihice, care, in interactiune cu diferite bariere poate impiedica participarea deplina si efectiva a persoanei in cauza la viata profesionala in conditii de egalitate cu ceilalti lucratori si daca aceasta limitare este de lunga durata, ea poate intra in sfera notiunii „handicap” in sensul Directivei 2000/78”. Curtea de Justitie UE lasa in mainile Tribunalului pentru Litigii de Munca nr. 33 din Barcelona sa verifice daca este vorba de o limitare de lunga durata, pentru a determina daca se include in notiunea de „handicap”, evitand astfel orice tratament nefavorabil.
Observam ca situatia de incapacitate temporara nu aduce automat calificarea in „handicap”, ci este legata de faptul ca aceasta limitare este de lunga durata. Avand in vedere raspunsul Curtii de Justitie UE la cererea de decizie preliminara, Juzgado Social 33 din Barcelona (Tribunalul pentru Litigii de Munca nr. 33 din Barcelona) a declarat nula concedierea disciplinara a domnului Daouidi, deoarece aceasta concediere implica o discriminare pe baza de handicap. In primul rand, decizia din 23 decembrie 2016 stabileste ca in baza tuturor probelor medicale culese, ranile domnului Daouidi nu permit intoarcerea sa la munca in viitorul apropiat (in scurt termen). Judecatorul intelege ca cele 10 luni in care s-a aflat in concediu medical, se considera o limitare de luga durata.

Concedierea a reprezentat o piedica in recuperare

Chiar daca aceasta concediere s-a pus in practica dupa 2 luni de la accident, aplicand principiu de egalitate si nu discriminare, judecatorul ajunge la concluzia ca unicul motiv de concediere a fost prelungirea incapacitatii temporare a domnului Daouidi si propria comunicare ca reincorporarea nu va fi in viitorul apropiat. In consecinta, nu e cauza de concediere accidentul de munca in sine, ci faptul ca incapacitatea se transforma intr-una de lunga durata, fara o perspectiva bine limitata de finalizarea in scurt termen.
Concedierea a reprezentat o „piedica” in recuperare si „participarea deplina si efectiva a persoanei in cauza, in viata profesionala pe picior de egalitate cu alti lucratori”. Din aceste motive, concedierea este calificata discriminatorie (pe baza handicapului).
Aceasta decizie intra in conflict cu doctrina Tribunalului Suprem (Tribunal Supremo) si a Tribunalului Constitutional (Tribunal Constitutional), care califica concedierea din motiv de boala sau de sanatate cu statutul de „procedente” (admisibilă) sau „improcedente” (inadmisibilă), fara a tine cont daca aceasta decizie este discriminatorie.
Este evident, si asa reflecta si hotararea mentionata, ca doctrina existenta a facilitat practica intreprinderilor pentru a concedia lucratorii bolnavi sau raniti, platind costurile declarararii „improcedente” (inadmisibilă) a concedierii, stiind ca aceasta concediere nu se va califica drept discriminatorie si, prin urmare nula (caz in care s-ar condamna la readmiterea muncitorului, plata salariilor „de tramitación” (compensatorii) si reparatia prejudiciilor morale si materiale).
Credem ca hotararea din 23 decembrie 2016 a Juzgado Social 33 Barcelona (Tribunalul pentru Litigii de Munca nr. 33 din Barcelona) va aduce o schimbare a doctrinei; o doctrina in acord cu dreptul comunitar si drepul muncitorilor.

by Marin Pasalodos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *