Traficul de droguri in Romania; traficul international de droguri

„Nu au fost niciodată atât de multe perspective economice pentru atât de mulţi oameni. Dar niciodată nu au fost atât de multe oportunităţi pentru ca organizaţiile criminale să utilizeze sistemul”, a sustinut Pino Arlacchi, director executiv al Oficiului Naţiunilor Unite pentru Controlul Drogurilor şi Prevenirea Criminalităţii la al zecelea Congres al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul infractorilor.

Percepută, demult, ca o ameninţare locală, criminalitatea organizată s-a transformat în prezent într-un fenomen internaţional şi deosebit de alarmant din cauza consecinţelor grave pe care le produce. Producţia şi traficul ilicit de droguri reprezintă una din formele cele mai active de manifestare a crimei organizate transnaţionale. Traficul de droguri in Romania si traficul international nu sunt un fenomen nou; ceea ce este relativ nou este insa ritmul rapid de propagare al fenomenului, amploarea reţelelor ce il susţin si uşurinţa cu care se incearca eludarea legii. Cabinetul nostru de avocati romani din Barcelona, Marin& Pasalodos,  comenteaza in acest text aspectele legale ale traficului de droguri,
Aparitia Legii 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri in Romania ofera organelor competente un cadru juridic necesar in vederea desfasurarii unei activitati mai eficiente in domeniu. Astfel, se defineste înţelesul unor termeni şi expresii din lege, precum cel al drogurilor, definite ca fiind plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe; de asemenea, aflam cine este considerat consumator de droguri: consumatorul e persoana care îşi administrează sau permite să i se administreze droguri, în mod ilicit, prin înghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism; consumatorul dependent e consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod repetat şi sub necesitate ori nevoie, prezintă consecinţe fizice şi psihice conform criteriilor medicale şi sociale.

oameni in balanta justitiei

In acelasi text de lege, se indica ce infracţiuni sunt incriminate, precum si modalităţile prin care se poate încălca regimul drogurilor, acestea fiind urmatoarele:
-cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept;
-introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept (trafic international de droguri);
– cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept;
– punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unei locuinţe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri;
– prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical;
-obţinerea de droguri de mare risc prin folosirea unei reţete medicale prescrise în condiţiile expuse anterior sau a unei reţete medicale falsifícate;
-administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor legale;
-furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor;
-finanţarea săvârşirii faptelor din art. 2-5; indemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin orice mijloace.

Pedepse cu închisoarea de la 2 la 7 ani

De asemenea, art. 359 din Codul Penal incrimineaza forma simpla a traficului de produse sau substante toxice: producerea, deţinerea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia produselor ori substanţelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
S-a incercat, in practica, eludarea dispozitiilor legale in aceasta materie de catre cei ce le-au incalcat prin a sustine, in mod eronat insa, ca datorita faptului ca legislaţia romana actuală recunoaşte posibilitatea invocării erorii drept cauză de neimputabilitate penală în cazul necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale [art. 30 alin. (4) Cod Penal], inseamna ca exista posibilitatea invocării caracterului de normă extrapenală a listei care cuprinde substanțele interzise, în cazul traficului de droguri, si atunci infractiunea nu se poate imputa asupra persoanei, deci, aceasta ar avea posibilitatea sa arate ca nu a cunoscut continutul anexelor. Aceasta ipoteza este insa cat se poate de falsa, caci lista cu substantele interzise reprezintă anexă la o normă penală (anexă la Legea nr. 143/2000), deci nu o lege extrapenală. Aşadar, textul de la art. 359 din Codul Penal trebuie coroborat cu dispoziţiile din anexa la Legea nr. 143/2000, aceste dispoziţii făcând parte dintr-o lege penală. În doctrină s-a opinat că poate opera exonerarea de răspundere penală numai în cazul erorii invincibile. De exemplu, în cazul în care un transportator presupune că printre bunurile transportate se află şi droguri – nu acţionează eroarea drept cauză exoneratoare de raspundere. De asemenea, în cazul în care nici nu a presupus că printre bunurile transportate se află droguri, dar nici nu a făcut controlul prevăzut de lege asupra acestor bunuri, nu operează eroarea drept cauză exoneratoare de răspunere. În cazul în care transportatorul a făcut totuşi controlul respectiv, dar nu a descoperit substanţele interzise, deşi, în realitate, acestea existau printre bunurile transportate, poate opera eroarea de fapt ca o cauză de neimputabilitate, întrucât transportatorul a îndeplinit diligenţele impuse de lege.

Despre introducerea drogurilor în România și transportul lor

O alta problema de interes este legata de ce se întâmplă când acțiunea unică de transport a drogurilor de risc și mare risc pe teritoriul unui stat și apoi pe teritoriul României sunt desfășurate de aceeași persoană – ne aflăm în fața unei singure infracțiuni sau a unui concurs ideal între infracțiunea de transport a drogurilor și cea de introducere sau scoatere din țară a acestora? Înalta Curte de Casatie si Justitie a pronunțat Decizia 15/2017 prin care lamureste problema. Analizând art. 2 și 3 din Legea 143/2000, Î.C.C.J. apreciază că nu se poate reține că traficul intern de droguri este absorbit de infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc/mare risc, deoarece ne aflăm în fața a două texte de lege diferite, cu modalități diferite de săvârșire: o acțiune complexă de introducere în țară a drogurilor (la traficul internațional) și o acțiune de transport a drogurilor pe teritoriul României (la traficul intern). De exemplu, nu este obligatoriu ca introducerea drogurilor în țară și apoi transportul acestora către altă graniță cu scopul scoaterii din țară, să se realizeze de aceeași persoană, dar chiar dacă ar fi săvârșite de aceeași persoană, cele două infracțiuni sunt în concurs, fără ca una să o absoarbă pe cealaltă.
Daca va aflati intr-o situatie in care isi au aplicabilitate dispozitiile Legii 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, ne puteti contacta la numarul de telefon +34 932 006 766 sau la adresa de e-mail [email protected]
Foto: Wikimedia

by Florentina Marin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *