Dacă mai avea cineva vreo îndoială, ultimii doi ani ne-au dovedit în cel mai abrupt mod cu putință: viața este încărcată de neprevăzut și incertitudinea este singura certitudine pe care o avem. Totul se poate schimba de pe o zi pe alta, iar căsătoria, uniunea dintre doi oameni urmează din păcate același principiu, nimeni putând afirma fără umbră de îndoială că se află la adăpost de o ruptură, de un divorț. Atunci când spunem divorț, spunem avocați.
Adesea, atunci când singura soluție posibilă este divorțul, cei doi soți traversează o perioadă încărcată de suferință, frustrare, teamă și conflicte variate, lasandu-le puțină energie pentru a se ocupa de singurii care nu se pot apăra singuri: copiii. Chiar dacă legiuitorul a setat ca scop principal protejarea instituției căsătoriei și în special a copiilor, acolo unde aceștia există, în realitate lucrurile stau cu totul altfel. Copiii sunt cei cărora li se schimbă complet viața fără a se putea opune, ei sunt cei care suferă cel mai mult din cauza rupturii dintre părinți și cei care sunt cel mai puțin pregătiți pentru ceea ce li se întâmplă.
Ce este de făcut? Cum ne putem feri copiii pe cât de mult posibil de trauma unui divorț? Răspunsul este unul extrem de simplu și la îndemâna oricui: alegând divorțul pe cale amiabilă.
În acest articol ne vom concentra pe cele mai importante beneficii pe care acest tip de divorț le prezintă pentru cei doi soți, dar mai ales pentru minorii implicați:
1. În primul rand, această procedură de separare legală este cea mai puțin traumatizantă pentru toate părțile și cea mai buna variantă în cazul în care cuplul are copii – despărțirea părinților este foarte prejudiciabilă pentru minori, cu atât mai mult atunci când aceasta se produce într-un cadru conflictual. Avocații vor avea ca scop principal binele copilului, iar la Marin și Pasalodos îl considerăm ca fiind esențial și promovăm ori de câte ori avem ocazia o despărțire amiabilă, în cadrul căreia copilul să fie încredințat unuia dintre părinți, acordandu-se o custodie amplă celuilalt părinte.
În cadrul unui acord amiabil de separare, cei doi soți și avocații care le reprezintă interesele au posibilitatea de a analiza cu atenție și răbdare toate aspectele ce impacteaza minorul în urma acestei separări, cum ar fi de exemplu drepturile de vizitare, luând astfel toate deciziile strict în beneficiul copilului.
2. Timpul mai scurt de soluționare a situației reprezintă un alt avantaj notabil al acestei proceduri simplificate: părțile pot ajunge la un acord și pot dobândi efectiv hotărârea de divorț și de încredințare a copilului într-o perioadă cuprinsă între 3 și 6 luni. Scurtarea procedurii este desigur benefică părților implicate și cu atât mai mult copiilor, care vor putea astfel iniția mai rapid procesul de adaptare la noua realitate post-separare.
Separarea părților prin acord amiabil
În practică, avocații care instrumentează separarea părților prin acord amiabil vor redacta ceea ce în legea spaniolă se numește “convenio regulador”. Acest acord cuprinde toate aspectele ce privesc situația minorilor după divorț: cine rămâne în domiciliul conjugal, către cine se face încredințarea, dacă se dorește o încredințare comună, care sunt perioadele de timp pe care copiii le petrec cu fiecare dintre soți (în mod ideal, timpul petrecut de minori cu fiecare dintre părinți ar trebui să fie împărțit în mod egal), care este pensia alimentară în favoarea minorilor (pensia alimentară este un drept al copilului și părinții nu pot decide în vreun fel că îl suprimă, că nu-l plătesc – sunt obligați la această întreținere a copilului).
Dacă minorii sunt încredințați către un părinte în custodie completă, atunci părintele non-custodiu este obligat la plata acestei pensii alimentare. În cazul custodiei împărțite, dacă există diferențe salariale importante între cei doi soți și chiar dacă petrec timp în mod egal cu copilul, e posibil ca cel care câștigă mai bine să plătească și o pensie alimentară în favoarea celuilalt.
De asemenea, în legea spaniolă există și conceptul de pensie compensatorie: dacă de exemplu pe durata căsătoriei unul dintre soți a avut un venit mai mare, dar cel cu venit mai mic și-a dedicat timpul creșterii copiilor, atunci se poate considera că divorțul îi produce un prejudiciu, iar persoana respectivă are dreptul la o pensie compensatorie, pentru ca stilul de viață din timpul căsătoriei să rămână același și după divorț. Chiar dacă legiuitorul a stabilit cuantumul acestei pensii compensatorii, în practică se ține cont de diferiți factori (vârsta persoanei respective, dacă este sau nu în câmpul muncii, dacă are sau nu o profesie etc.)
3. Un alt aspect important în cazul unui divorț pe cale amiabilă îl reprezintă costurile mai mici. Aici ar fi util de menționat că în Spania sunt obligatorii și impuși prin lege atât avocatul, dar și procurador-ul. Acesta din urmă este o persoană care a terminat facultatea de drept, dar nu este avocat, este înscris în colegiul procurador-ilor și este considerat în proces ca fiind reprezentantul legal al părților. Altfel spus, procurador-ul este persoana fizică ce prezintă toate documentele redactate de avocați în fața instanței, în numele său. Acest lucru reprezintă din păcate o cheltuială în plus pentru client, dar de neevitat, el fiind impus și nu opțional în toate procedurile de dreptul familiei.
4. În ceea ce privește bunurile commune, dacă cei doi soți au bunuri în România, partajul acestor bunuri se face în România. Dacă au bunuri în Spania și România, competente vor fi instanțele spaniole asupra bunurilor din Spania și cele din România asupra bunurilor din România. Însă, în cazul divorțului pe cale amiabilă, bunurile din alte țări pot fi incluse în partajul din Spania, deoarece există un acord al părților. Este singura procedură ce permite instanțelor din Spania să se pronunțe pe bunuri deținute în alte țări, fără a fi nevoie de dosare separate, în țări separate și fără a fi antrenate cheltuieli suplimentare cu avocații din ambele părți. Beneficiul este unul clar pentru soți, dar și pentru minorii implicați, deoarece separarea se face de comun acord, deci în mod pașnic, fără a exista conflicte suplimentare asupra bunurilor deținute și care să provoace și mai multă suferință copiilor.
Cât durează procedura de separare pe cale amiabilă?
Procedura de separare pe cale amiabilă poate dura în total între 3-6 luni. În cazul în care, însă, căsătoria s-a pronunțat în România, atunci divorțul trebuie să fie înregistrat în România, pentru a fi valid. Astfel, după ce se pronunță instanța spaniolă, părțile au la dispoziție 20 de zile pentru a face recurs. Desigur, fiind o procedură pe cale amiabilă, probabilitatea ca una dintre părți să facă efectiv recurs este mică, însă este necesar să se scurgă această perioadă de 20 de zile înainte ca hotărârea judecătorească să devină definitivă și irevocabilă. Se vor atașa și anexele europene specifice acestei proceduri și abia apoi divorțul poate fi înregistrat și în România, pentru a-și produce efecte și în această țară.
Orice procedură de divorț este dureroasă și poate fi extrem de traumatizantă pentru copii. De aceea și pentru toate motivele enumerate mai sus, atunci când este posibil, ne vom sfătui clienții să aleagă o separare pe cale amiabilă, care să se desfășoare în cele mai pașnice condiții.
Rămânem la dispoziția dumneavoastră. Dacă doriți să aflați mai multe informații, dacă aveți nevoie de avocat sau îndrumare juridică, nu ezitați să ne contactați. Echipa biroului de avocați români din Barcelona este specializată în drept civil, drept penal, dreptul familiei, dreptul muncii, drept administrativ și depune toate diligențele necesare pentru a obține un rezultat care să vă satisfacă. Ne puteți contacta la numărul de telefon (0034) 932006766 sau la adresa de e-mail secretaria@marinpasalodos.com.
Foto: Pexels
Leave A Comment